Ca Maria sau Marta! ... dar diferența e alta! ...


În Numele Tău Sfânt,
Ne dă la fiecare
Iubire de Cuvânt,
Și-o mare deșteptare! ! ! ...

Și-a nostră vorbă fie
Doamne-n raport cu fapta,
Te-a ascultat Maria,
Șe zbuciuma, doar Marta.

În lumea asta de”scaieți”
Ce nu-i din fire dreaptă,
Prea mulți se cred, grozav de drepți,
Desăvârșiți, ori prea-nțelepți,
Dar nu știu ce-i așteaptă! ...

În loc de lucruri, așa mari
Să cercetăm mărunte,
Dintr-o sămânță, cresc lăstari
Înalți precum un munte,


Ce-al Tău cuvânt, iubit Iisus,
Doresc să îl asculte,

Când alte, cu frunziș bogat,
Își lasă frunza jos,
Și se împiedică, de-odat
De vorba Lui Cristos! !

Și câte firi, la oameni sânt,
Sunt și vorbe și șoapte,
Destui sunt, bulgări de pământ,
Rapid, trădați de fapte,

(Și pe Marta nu o judec,
Lucrând, pentru Mesia
Avea un cuget, preacurat
Și-n el e bucuria! ! ... )

Pentru că sânt acea mlădiță
Care n-aduce roade
Care-i tăiată, se usucă
Cade în foc și arde,

Chiar cel pe moarte, dac-o fi
De cugetă la cruce,
Dacă Cuvântul, va dori
La ceruri se va duce...

Dar cel ce n-are rădăcină
De, viță fiind tăiate,
Va fi uscat tăiat, de-o mână
Și-n veșnic foc va arde,

De ce? ! ... fiindc-a auzit
Dar n-a avut credință,
Va arde-n foc nepotolit
Departe de-a sa Viță,

Și mă întorc, gândind puțin,
Că Marta și Maria,
Se bucurau cu Cel Divin,
Când pe-al lor, frate ce-a fost mort,
L-a înviat Mesia! ! ...

Cu fapta uneori, greșești,
Dar sfătuit, greșești mai greu,
Ele, nu ascultau un om
Ci-l ascultau pe Dumnezeu! ...

(Eu pe Marta, nu o judec,
În mintea și cugetul meu,
Avea în sine bucuria,
Slujind din suflet pe Mesia!

Ci doar opunere-altora
Chemați la, cina Sa
Așa minciuni ar îngăima
Pentru cumva, a-L refuza

Deaceea spun atât de deși
Mulți chemați, opuțini aleși! ! ...

Pavel Moldovan